Traducere de Octavian Cocoş
Cât de mulţi barzi au numele-aurit!
Cu câţiva eu chiar mi-am hrănit cândva
A fanteziei foame – şi-aş putea
Slăvi a lor splendoare negreşit.
Şi-adesea, când compun versuri tăcut,
Aceştia vin în mintea mea buluc:
Dar nu mă tulbur, nu mă simt năuc,
Ci mi se pare că-i un cor plăcut.
Sunt sunete ce seara sunt mai vii;
Păsări ce cântă, frunze murmurând,
Un glas de ape, clopot răsunând
În mod solemn – şi multe alte mii,
Ce-atunci când vin aproape, rând pe rând,
N-aduc tumult, ci blânde melodii.
vezi mai multe poezii de: John Keats
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.